Psihomotricitate la copii
Ce este? Se mai numește și psihologia mișcării și este un concept care aduce în prim plan stimularea psihică și cognitivă a copilului prin intermediul mișcării. Psihomotricitatea este importantă în primii 6 ani de viață ai copilului deoarece în această perioadă se formează cele mai multe conexiuni neuronale. Aceste conexiuni sunt stimulate de către mișcările realizate în cadrul unei activități motrice și sunt foarte importante mai ales în mica copilărie.
O dezvoltare motorie normală
Activitatea motrică nu poate fi separată de inteligență, de cunoaștere. Motricitatea ajută la dezvoltarea inteligenței. Ajută și la dezvoltarea părții emoționale a copilului, deoarece în psihism nu e vorba doar de inteligență ci și de emoție. Wallon a demonstrat efectul tonusului muscular pe starea emotională. Activitatea motrică se va face în funcție de calitatea schimbului emoțional dintre mamă și copil. Această activitate motrică va duce la dezvoltarea inteligenței. De asemenea, dialogul tonic dintre copil și mamă precede dialogul verbal.
Teoriile care explică dezvoltarea psihomotorie a copilului sunt cele ale maturării neurologice și cele ale învățării și experienței. Maturarea neurologică și învățarea sunt indisociabile. Experiențele trăite de copilul mic vor acționa pe maturarea neurologică și o vor accelera pe cand invers, deficitul de experiențe ( tonico-senzoriale) încetineasc maturarea neurologică.
Avantajele psihomotricității
Atunci când sare, aleargă sau se joacă cu mingea , copilul devine conștient de corpul său și de poziția lui în spațiu: în sus, în jos, înainte, înapoi, la stanga, la dreapta. Toate aceste mișcări, stimulează atât dezvoltarea fizică a copiilor dar și pe cea cognitivă. Avantajele psihomotricității la nivel cognitiv: – facilitează învațarea, memoria și capacitatea de concentrare a copilului. Printre altele ajută și la orientarea în spațiu. Avantajele la nivel motric: copilul devine conștient de propriul corp și învață să își controleze mișcările: coordonare, echilibru. Avantajele psihomotricității la nivel socio-afectiv: activitățile psihomotrice permit copilului să își elibereze tensiunile acumulate și favorizează activitățile în grup permițându-i astfel să își depășească fricile, să gestioneze relațiile cu alți copii de aceeași vârstă și să își întărească stima de sine.
Beneficiile psihomotrice ale jocului cu mingea, pentru copilul de până în 3 ani
Mingea trebuie să fie mică, de talia copilului, să o poată cuprinde cu brațele, mingile mari sunt pentru adulți. Se poate utiliza chiar și un pic înainte de învățarea mersului.
Poziție sezând pe minge: își caută punctul de gravitatie, învață utilizarea bună a axului corporal. Axul corporal este în mișcare într-o experiență verticală, de joacă. Copilul mobilizează bazinul , îl disociaza de umeri în timp ce picioarele reprezintă un sprijin sigur.
Când cade în lateral de pe minge, își experimentează coborârea laterală.
Alungit cu burta pe minge , jocul “broscuța”, îl regrupează, îl echilibrează.
Punerea mingii între spate și o suprafață dură , verticală: îl face să resimtă zone corporale pe care nu le vede niciodată, adică spatele, de care devine conștient . Partea din spate a corpului său, participă la noțiunea de unitate și închidere a corpului și propriile limite corporale. Se destinde pentru ca își solicită mușchii profunzi.
Copilul de până în 3 ani, spune EU, MIE, în momentul în care e capabil să facă turul corpului său cu brațele. ( să se ia singur în brațe). În acest fel, el se reprezintă ca un rotund, ferm, ca o unitate, separat de mama sa, unica entitate. Acest joc permite să își simtă această unitate, acest EU.
Dr Laura Cupșa
medic specialist recuperare medicala
Ilustrații: Nicușor-Iancu A. Denisa
Psihomotricitate la copii
Ce este? Psihomotricitatea este importantă în primii 6 ani de viață ai copilului deoarece în această perioadă se formează cele mai multe conexiuni neuronale. Aceste conexiuni sunt stimulate de către mișcările realizate în cadrul unei activități motrice și sunt foarte importante mai ales în mica copilărie. Se mai numește și psihologia mișcării și este un concept care aduce în prim plan stimularea psihică și cognitivă a copilului prin intermediul miscării.
O dezvoltare motorie normală
Activitatea motrică nu poate fi separată de inteligență, de cunoaștere. Motricitatea ajută la dezvoltarea inteligenței. Ajută și la dezvoltarea părții emoționale a copilului, deoarece în psihism nu e vorba doar de inteligență ci și de emoție. Wallon a demonstrat efectul tonusului muscular pe starea emotională. Activitatea motrică se va face în funcție de calitatea schimbului emoțional dintre mamă și copil. Această activitate motrică va duce la dezvoltarea inteligenței. De asemenea, dialogul tonic dintre copil și mamă precede dialogul verbal.
Teoriile care explică dezvoltarea psihomotorie a copilului sunt cele ale maturării neurologice și cele ale învățării și experienței. Maturarea neurologică și învățarea sunt indisociabile. Experiențele trăite de copilul mic vor acționa pe maturarea neurologică și o vor accelera pe cand invers, deficitul de experiențe ( tonico-senzoriale) încetineasc maturarea neurologică.
Avantajele psihomotricității
Atunci când sare, aleargă sau se joacă cu mingea , copilul devine conștient de corpul său și de poziția lui în spațiu: în sus, în jos, înainte, înapoi, la stanga, la dreapta. Toate aceste mișcări, stimulează atât dezvoltarea fizică a copiilor dar și pe cea cognitivă. Avantajele psihomotricității la nivel cognitiv: – facilitează învațarea, memoria și capacitatea de concentrare a copilului. Printre altele ajută și la orientarea în spațiu. Avantajele la nivel motric: copilul devine conștient de propriul corp și învață să își controleze mișcările: coordonare, echilibru. Avantajele psihomotricității la nivel socio-afectiv: activitățile psihomotrice permit copilului să își elibereze tensiunile acumulate și favorizează activitățile în grup permițându-i astfel să își depășească fricile, să gestioneze relațiile cu alți copii de aceeași vârstă și să își întărească stima de sine.
Beneficiile psihomotrice ale jocului cu mingea, pentru copilul de până în 3 ani
Mingea trebuie să fie mică, de talia copilului, să o poată cuprinde cu brațele, mingile mari sunt pentru adulți. Se poate utiliza chiar și un pic înainte de învățarea mersului.
Poziție sezând pe minge: își caută punctul de gravitatie, învață utilizarea bună a axului corporal. Axul corporal este în mișcare într-o experiență verticală, de joacă. Copilul mobilizează bazinul , îl disociaza de umeri în timp ce picioarele reprezintă un sprijin sigur.
Când cade în lateral de pe minge, își experimentează coborârea laterală.
Alungit cu burta pe minge , jocul “broscuța”, îl regrupează, îl echilibrează.
Punerea mingii între spate și o suprafață dură , verticală: îl face să resimtă zone corporale pe care nu le vede niciodată, adică spatele, de care devine conștient . Partea din spate a corpului său, participă la noțiunea de unitate și închidere a corpului și propriile limite corporale. Se destinde pentru ca își solicită mușchii profunzi.
Copilul de până în 3 ani, spune EU, MIE, în momentul în care e capabil să facă turul corpului său cu brațele. ( să se ia singur în brațe). În acest fel, el se reprezintă ca un rotund, ferm, ca o unitate, separat de mama sa, unica entitate. Acest joc permite să își simtă această unitate, acest EU.
Dr Laura Cupșa
medic specialist recuperare medicala
Ilustrații: Nicușor-Iancu A. Denisa
Copyright
Toate materialele conţinute de acest website – http://www.drlauracupsa.ro – sunt proprietatea acestuia si sunt protejate de Legea nr. 8/1996 pentru protecţia drepturilor de autor şi a legilor cu privire la mărci şi proprietate intelectuală.
Leave a Comment